© Cuvioasa Parascheva  2013
Viata Sfintei Cuvioase Parascheva Parascheva ceaslov Introducere Viata Cuvioasei Parascheva Introducere
Nicolae IV Muzalon (1147-1151), afìnd despre exigenta ei si gàsind-o  scrisà ìn mod vulgar si nedemn de viata ìngereascà a Sfintei, a osìndit-o  sà fie arsà si a poruncit diaconului Vasilicos sà scrie alta, care sà fie cu  adevvàrat plàcutà lui Dumnezeu(*2). Dupà aceea au circulat mai multe  Vieti slavone, bulgare si sìrbe ale Cuvioasei, unele dintre ele ìn formà  scurtà, ìn sinaxare sau minee. Cea mai cunoscutà dintre acestea este  Panegyricul Sfintei Parascheva, alcàtuit de Patriarhul Eftimie al  Tìrnovului. Viata pe care o prezentàm acum cititorilor este traducerea  adaptatà dupà acest pànegyric al Sfìntului Eftimie scris ìn limba medio-  bulgarà, traducere care a fost fàcutà ìn greceste de Matei, Mitropolitul  Mirelor, si cunoscutà drept Viata greceascà a Cuvioasei Parascheva. Matei, Mitropolitul Mirelor, era grec de origine, nàscut fiind ìn Epir,  pe la mijlocul veacului al XVI-lea. A fost protosinghel si arhimandrit al  Patriarhiei din Constantinopol. ìn anii 1595-1597 se afla la Moscova, ìn  anul 1601, ìn Lemberg, iar ìn 1602 ìl aflàm ìn Tara Romaneascà.  Voievodul Radu Serban ìi ìncredinteazà egumenia Mànastirii Dealu.
(*1) Potrivit màrturiei Teodor Valsamon, cel care a alcàtuit ìn ultimile trei decenii ale veacului al XII-  lea comentariile la canoanele Sinoadelor ecumenice, Sfìnta Parascheva era cinstità pe vremea lui ìn satul  Kallikrateia. V. Krumbacher, Gheschichte der byzantinischen Literatur, ed.2, Mùnchen, 1897, p. 607. Si  Synodicon sive Pandectae canonum S.S. Apostolorum et conciliorum, ed. G. Beveregius, tom 1, Oxford, 1672,  p. 232. Pe de altà parte, dupà cum reiese din Vietile ei, aceastà sfìntà nu a fost cinstità mai ìnainte de ...