© Cuvioasa Parascheva  2013
Viata Sfintei Cuvioase Parascheva Parascheva ceaslov Introducere Viata Cuvioasei Parascheva
dìnsul, pe care francii i-au primit cum se cuvenea si, ìncredintìndu-le  moastele si multe daruri, i-au trimis ìnapoi cu pace, cerìndu-le iertàciune  pentru neascultare. Au ajuns deci cu pace pìnà la granitele Bulgariei, iar  ìmpàratul, aflìnd de sosirea lor pe care o dorea mai presus decìt aurul si  topazul, adunìnd ìntreaga armatà si toatà curtea, a iesit ìn ìntìmpinarea  lor, ìmpreunà cu ìmpàràteasa Elena, mama lui, si cu ìmpàràteasa Ana,  sotia lui. Ìmpreunà cu acestia, si Patriarhul Tìrnovului cu preasfìntul cler  a iesit ìntru ìntìmpinare cu toatà rìnduiala cuvenità. Ìmpàratul, càzìnd la  pàmìnt ìnaintea moastelor, le-a sàrutat cu evlavie si cu credintà,  bucurìndu-se si multumind ìmpàratului cerului si Dumnezeu, Care l-a  ìnvrednicit pe el si sà vadà, si sà se ìnchine la preasfintele moaste asa  cum dorise. Asemenea si ìmpàràtesele si toatà curtea si Patriarhul au  sàrutat toti cu evlavie moastele si le-au ìnsotit cu rugàciuni, lumìnàri  aprinse si tàmìieri pìnà la biserica ìmpàràteascàl, cea de la palat, si le-au  asezat la loc de cinste spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.  Acestea Patriarhul Eftimie al Tìrnovului le-a scris dupà aceea ìn  limba bulgarà, ìncheind aici cuvìntul pe care noi l-am tradus cu grijà ìn  limba greacà(*16). Iar parte din cele ce au urmat mai departe le-am scris  din amintiri(*17). Si a fost asa. Dupà ce sfintele moaste au fost asezate la  loc de cinste, cum s-a spus, trecìnd putinà vreme, cele ale crestinilor au  slàbit si au decàzut, dupà judecàtile pe care numai Dumnezeu le stie,  
(*16) Aici se opreste practice traducerea adaptatà dupà textul Sfìntului Eftimie al Tìrnovului, Matei  renuntìnd la la epilogul retoric din originalul bulgar. Relatarea ulterioarà a evenimentelor apartine ìn ìntregime lui  Matei, Mitropolitul Mirelor, si cuprinde douà pàrti, una istorisìnd evenimentele care au avut loc dupà cucerirea  Orientului de càtre turci si ìnfrìngerea bulgarilor, prilej cu care moastele sìnt stràmutate din Tìrnovo ìn Serbia, si a  doua parte, scrisà din propriile “amintiri”, τα δέφεξής έκ τών ύπομνημάτων συνεγραψάμεθα, de fapt, dupà cum sustin unii  istorici, din cele auzite de la alti, mai mult sau mai putin informati. 
(*17) Se referà la evenimentele cuprinse ìntre 1584-1586. Aceste ìnsemnàri “din amintiri” ale Mitropolitului Mirelor, Matei, reprezintà un izvor pretios pentru istorie, pentru cà ni se dau unele amànunte care lipsesc din