© Cuvioasa Parascheva  2013
Viata Sfintei Cuvioase Parascheva Parascheva ceaslov Introducere Viata Cuvioasei Parascheva
viclean si foarte cu douà fete, veghetoe spre toatà uneltirea, ìnselìnd cu  cuvinte amàgitoare inimile multora si lingusindu-i. Càci eu cred despre el  a fost spus cuvìntul acela profetic: “Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult  decìt untdelemnul, dar ele sìnt sàgeti”(*32). Acesta, amàgind pe arhierei  si pe Nechifor Dascàlul, a cerut pentru sine tronul patriarhal si s-a suit ìn  scaun. Pentru aceea iaràsi sminteli si lupte si cheltuieli fàrà de numàr ìn  jurul Bisericii. Vàzìndu-se, asadar, arhiereii ìnselati de Teolipt, s-au sfàtuit  sà-l scoatà si pe el din scaun, dar nu au putut. Càci beglerbeg-ul,  comandantul gàrzii imperiale, prin multa dare de bani ce i se da, ìi era lui  ajutor si sprijin. Ìmpreunà cu acesta mai erau ìncà si multi alti demnitari  turci, prin care Teolipt ìntàrindu-se, l-a trimis ìn surghiun pe Nichifor  Dascàlul, ìn Cipru, iar pe arhiereii care nu voiau cu nici un chip sà-l aleagà  si sà-l numeascà pe el patriarh, i-a fàcut sà semneze. S-a mai ìntìmplat  atunci ca Patriarhul Silvestru al Alexandriei sà fie si el prezent. Acesta  avea oarecare patimà omeneascà ìmpotriva lui Ieremia. Prin acela s-au  ìntìmplat toate smintelile. Si tot prin el, Teolipt a stat ìmpotriva tuturor,  ìntàrindu-se. Dar ìndatà a càzut, cum va aràta mai jos cuvìntul. Càci prin  pedeapsa lui Dumnezeu, a fost tàiat capul beglerbeg-ului de càtre sultan  si a fost iaràsi chemat din surghiun Nichifor, pentru nevasta sultanului si  pentru toatà curtea, din pricinà cà era cunoscàtor ìn stiintà medicalà.  
  (*24) Datele pe care Matei ni le dà despre Stràmutarea moastelor Cuvioasei de la Belgrad la  Constantinopol sìnt ìn mare parte adevàrate. Fiindcà, din punct de vedere istoric, se confirmà tot ceea ce spune  Matei despre campania lui Suleiman ìmpotriva Belgradului si transportarea moastelor. Cìt priveste bunàvointa  sultanului fatà de crestini, la care se referà Matei, ea este infirmatà de unele izvoare, care sustin cà Suleiman, la  ìnceputul domniei lui, voia sà-i extermine pe toti crestinii. Cf. Dorotei al Monembasiei, Bιβλίον ίστορικόν, p.578.  Discutabilà este si generozitatea cu care ar fi dàruit moastele Patriarhiei din Constantinopol, pe care unele izvoare  istorice nu o confirmà. Sìnt istorici care afirmà cà sultanul, dupà ìntoarcerea ìn capitalà, a vìndut moastele  Patriarhiei pentru 12.000 de ducati, dupà ce pusese ìn vedere Patriarhului cà dacà nu le cumpàrà le va arunca ìn  mare, iar pe drum, pìnà a ajunge la Constantinopol, le-a expus spre ìnchinare credinciosilor pe bani. Cf. Baronii  Annalium