© Cuvioasa Parascheva  2013
Viata Sfintei Cuvioase Parascheva Parascheva ceaslov Introducere Viata Cuvioasei Parascheva
cu privire la moaste, ci sà ìntrebe. Dar auzind de la unii cà este loc de  ìnchinare pentru crestini, prin puterea lui Dumnezeu, prin lucrarea si  mijlocirea Cuvioasei le-a trimis de la Belgrad la Constantinopol(*24) si le-a  asezat ìn nefericita patriarhie, ìn Biserica Mariei Pammakaristos, care acum  este moschee, din pricina neorìnduielii unoea dintre arhierii si clericii  necuviosi.  Dar trebuind sà istorisim putin despre aceasta, nu bucurie, ci ìntristare  voi arunca ìn sufletele voastre, fiind silit a povesti smintelile si cumplitele  neorìnduieli din bisericà, fiindcà, odatà cu ìmpàràtia, am pierdut si rìnduiala  bisericeascà si starea bunelor nàravuri(*25). Pe cìnd era patriarh Ieremia,  bàrbat ìntelept si cinstit, cele ale Bisericii erau ìn multà bunà rìnduialà. Dar  s-a ìntìmplat atunci cà Sultanul Murad, din pricina clevetelilor mincinoase a  unor arhierei, s-a mìniat ìmpotriva lui si l-a trimis pe el legat, ìn surghiun ìn  insula Rodos(*26). Iar dupà el a fost patriarh Pahomie(*27), cel numit si  Batestas, care era cu totul nepàrtas si stràin si de ìnvàtàturà, si de  petrecerea cea singuraticà(*28), si de toate cele cite sìnt bune ìn om si ìn  legàturà cu omul si cu totul lipsit de orice vedere [duhovniceascà], de  cuvìnt si de ìnsusi glasul. Dar ìn uneltiri si ràzvràtiri ale poporului era  preaìncercat. Timp de doi ani, a stàpìnit ca un tiran tronul patriarhal. Ìn  acest ràstimp, a dus numai neorìnduialà si haos si tulburàri si cea mai grea  datorie Bisericii lui Dumnezeu, ìntru care a dus... 
(*18) Cucerirea otomanà a Tìrnovului a avut loc ìn anul 1393.  (*19) ìn privinta stràmutàrii moastelor Sfintei Parascheva de la Tìrnovo la Belgrad si a ìmprejuràrilor  istorice ìn care s-a fàcut, autorul vietii grecesti este ràu informat. Astfel, afirmatia sa cà moastele au fost trimise  de-a dreptul de la Tìrnovo la Belgrad, ìnainte de cucerirea Tìrnovului, de ìnsusi tarul de atunci al bulgarilor nu  corespunde realitàtii. Càci un scriitor contemporan, martor al acestor evenimente, Grigorie Tamblac, care se afla  tocmai atunci ìn Serbia, ne spune cà moastele au fost transportate mai ìntìi la Vidin (unde au ràmas pìnà ìn 1398),  dupà cucerirea Tìrnovului- si nu mai ìnainte-, si nu sub ìngrijirea tarului bulgar, ci dàruite de cuceritorul turc  domnitorul orasului dunàrean. Si apoi au fost duse de la Vidin la Belgrad, dupà ce càzuserà iaràsi pradà turcilor si  fuseserà dàruite tot de cuceritor vàduvei cneazului Lazàr al Serbiei. Vezi I. Stefànescu, op.cit., pp. 367-369.